16 octombrie 2012

Premiul literar „Augustin Frăţilă” – criterii şi (d)eliberări


Habar n-am cât de bine a prins scandalul din ultimele săptămâni noului premiu literar „Augustin Frăţilă” (vezi aici), dar traficul de pe blogul meu a atins cifre uriaşe şi aş fi ipocrit să nu recunosc că acest lucru mă bucură. Ca membru al juriului de bloggeri, sunt şi eu în etapa lecturii şi a reflecţiei. După ce au asistat la ciondăneala din blogosferă (şi s-au implicat, eventual, de o parte sau de cealaltă), mulţi se vor fi întrebând care sunt criteriile avute în vedere la desemnarea marelui câştigător.

Criticii oficiali au glăsuit deja. În alcătuirea listei scurte (iat-o aici), domniile lor susțin că:

Principalul criteriu folosit în realizarea selecţiei a fost valoarea literară a cărţilor. Au fost luate în considerare noutatea viziunii asupra existenţei, coerenţa construcţiei epice (sau incoerenţa ei deliberată, cu efect estetic), capacitatea de a înţelege şi a reprezenta artistic lumea de azi (sau lumea de ieri, din perspectiva unui om de azi), expresivitatea limbii române utilizate şi chiar proprietatea termenilor (în condiţiile în care limba română suferă în prezent un proces de degradare). N-a fost privilegiată o anumită direcţie estetică, dovada constituind-o diversitatea tematică şi stilistică a celor 5 romane selectate.

E o argumentaţie demnă de o şcoală de cercetaşi la care se ţin cursuri serale de corectitudine politică. La urma urmei însă, ce să fi spus bieţii oameni? Că actul critic e extrem de subiectiv, că e influenţat de umori adesea incontrolabile? Că judecata estetică se face adesea pe criteriul tautologic „nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie”?

Am tot stat şi m-am gândit ce criterii aş aplica eu, bloggerul Micawber, membru al societăţii civile a cititorilor, neafiliat vreunei grupări oficiale. N-am să dezvălui aici care sunt unităţile de măsură după care judec cărţile citite (aşadar şi pe acestea). Ele pot fi cu uşurinţă detectate de orice cititor al blogului meu şi ar fi redundant să le expun. Aş face totuşi o excepţie, formulând criteriul esenţial pe care îl voi utiliza în acordarea punctajului la acest concurs. E vorba de capacitatea cărţii de a trece rampa, de a stârni interesul cititorului străin, de a sparge barierele ghetoului literar românesc. Voi acorda punctaj maxim acelui roman care (desigur, în opinia mea) va dovedi cel mai mare potenţial de „vandabilitate” pe piaţa internaţională a cărţii. E un criteriu contestabil, desigur, după cum e şi subiectiv, dar nu cred că e mult mai rău decât unele din criteriile criticilor cu şpiţ. Eu, unul, sunt sătul să citesc romane „valoroase”, cu „noutate a viziunii asupra existenţei”, cu „coerenţă a construcţiei epice” care rămân ancorate în noroiul zemos al patriei şi nu au vocaţia de a fi prizate de cititori venind din limbi şi culturi cât mai diferite. Nu de alta, dar iar e început de octombrie şi bocim, ritualic, că nava amiral a literaturii noastre a rămas şi anul acesta repetentă la premiul Nobel. 

Sursa imaginii, aici.

8 comentarii:

Dinu D. Nica spunea...

Poate că era mai bine să fi fost tocmai invers: adică, să se pronunțe mai întâi bloggerii (printre care dvs. avansați un criteriu apreciativ just, respectiv interesul pentru o carte sau alta al unui lector străin). Apoi, criticii așa zis oficiali, olimpienii noștri, urmau să aibă, of course, ultimul cuvânt.
Pe de altă parte, care navă amiral a literaturii nostre a eșaut la Nobel? Nu, serios, chiar credeți că se poate naviga în astfel de ape cu un barcaz sprinten și pitoresc, dar cam vechișor("Levantul"), cadorisit pe deasupra și cu o ditamai ancoră de en'șpe kile("Orbitorul")?

Anonim spunea...

Foarte bine ales mi se pare criteriul Dumneavoastra. Si va astept cu nerabdare recenziile, cu atat mai mult cu cat o mare parte din cartile pe care le-am cumparat in ultima vreme au fost recomandate de Dvs.

Felize

a reader spunea...

Dar cum puteti sti dv ce anume va starni interesul cititorului strain ? Oare o poveste universal valabila care, schimband niste nume proprii, putea fi plasata la fel de bine "la ei" ? Sau poate mai degraba ceva "exotic" pt el, ceva cu comunism, ca in filmele romanesti apreciate la festivalurile din strainatate? Genul proxim sau diferenta specifica?

Plus ca cititorul strain "e mai multi", ca sa zic asa - nu prea poti sa bagi in aceeasi oala italianul, suedezul, americanul, japonezul si doar pt romani sa faci in schimb categorie aparte... plus ca poate fi tanar sau batran, femeie sau barbat, mai mult sau mai putin scolit, mai mult sau mai putin citit...

Asa ca cred ca e mai sigur sa le notati dupa cum v-au placut dv., nu ipoteticului, imaginarului, mental-artificial-construitului cititor strain.

Wilkins Micawber spunea...

@ A Reader

Sunt sigur ca ati citit cu atentie textul meu si nu v-a scapat sublinierea (apasata, zic eu) a subiectivitatii acestui criteriu, ca si a altora de fapt.

O sa mi se permita totusi macar sa dau deoparte de la premiere acele carti - de vor fi printre cele cinci nominalizate - unde prea e vorba despre Ion si Ana, prea se bat campii cu idiosincrazii dambovitene si prea se trage cu tunul dupa muste autohton-carpato-danubiano-pontice.

Va asigur ca voi proceda cu toata subiectivitatea de care sunt in stare :)

Wilkins Micawber spunea...

@ Anonin

Daca asteptati recenzii, va previn ca o sa asteptati mult si bine, pentru ca nu scriu asa ceva.

Nici de recomandat nu recomand nimic nimanui, unde ati vazut dvs. la mine pe blog recomandari?

Wilkins Micawber spunea...

@ Dinu D. Nica

Eu n-am dat nume, dvs. ati facut-o :)E drept ca vorbim cu totii de elefantul din odaie.

Anonim spunea...

"Recomandari" = acele carti pe care le-ati evaluat cu 4-5 puncte din 5.

Imi pare rau ca ati ales sa raspundeti atat de agresiv comentariului meu. In fine.

Felize

Wilkins Micawber spunea...

@ Anonim

O sa va treaca. V-o spun cu toata simpatia :)