La cât tapaj fac pe tema cărţilor
electronice, cred că nu surprinde pe nimeni faptul că îmi place să citesc pe
tabletă. De la o vreme am trădat nobilele idealuri ale iPad-ului şi am cotit-o spre rivalii cu sistem Android, mai întâi
cu un telefon Samsung Galaxy, mai nou cu tableta Samsung Galaxy Note Pro. Având
pasiunea grandomană a display-urilor
mari, am luat-o pe cea de 12,2 inci apărută astă-primăvară. Un hectar de ecran
de-ar avea şi tot nu mi-ar ajunge, deşi trebuie să recunosc că de la un punct
încolo cititul riscă să devină dificil tocmai din cauza dimensiunilor prea mari
ale afişajului. Mai am însă până acolo; deocamdată mă bucur încă de obiect,
care e suplu şi elegant în ciuda gigantismului relativ (cred că e cea mai mare
tabletă disponibilă pe piaţa obişnuită la ora actuală).
Nu-mi propun să prezint gadget-ul sau să-i fac reclamă de vreun fel. Postarea de azi e, într-un fel, o revenire la una de acum câţiva ani (aici) în care scriam despre partea de soft a lucrurilor, despre readere şi (dez)avantajele lor relative. Între timp am adoptat pentru citirea cărţilor electronice aplicaţia Bluefire Reader, la care am apreciat – şi apreciez încă – interfaţa prietenoasă, naturaleţea cu care se întorc „paginile” şi uşurinţa cu care poţi face însemnări pe marginea textului. Mai mult, pe iPad aceste note se puteau exporta către o adresă de e-mail. Zic „se puteau” pentru că această opţiune nu există pentru versiunea Android a aplicaţiei, ceea ce face atracţia exercitată de ea să fie mai mică. Până una-alta nu am reuşit să găsesc un reader civilizat care să-mi permită salvarea şi exportarea notelor pe tableta Samsung, dar n-au intrat zilele în sac.
Încă o hibă a Androidului este absenţa din browser a opţiunii „reader” pentru anumite pagini de web. Pe iPad (în Safari) ea exista şi uşura foarte mult lectura unor pagini de text compact, cum ar fi articolele din reviste culturale. Noroc cu ecranul mare cu care mă făleam în primul paragraf. În fine, pentru a încheia pe o notă pozitivă această postare, e de menţionat că am găsit câteva readere pentru Android civilizate – şi încă gratuite! – care permit citirea documentelor în formatul djvu, din ce în ce mai popular pentru cărţile scanate. Pentru iPad trebuise să-mi cumpăr o aplicaţie djvu reader, nu scumpă, e drept, însă nu gratuită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu