Este vorba,
desigur, de premiul literar care răsplăteşte cel mai bun roman publicat în anul
precedent (2013) şi în al cărui juriu de bloggeri am fost din nou invitat să
fac parte, e drept, cu oarecare întârziere datorată imperfecţiunii
comunicaţiilor electronice de azi. Regulile se ştiu de la ediţiile precedente:
un juriu de critici oficiali alcătuieşte o listă scurtă de cinci cărţi, operând
o selecţie din lista celor înscrise (pomelnicul cu cei 65 de competitori se
găseşte aici), la 20 octombrie se anunţă finaliştii, bloggerii votează,
acordând între 1 şi 5 puncte fiecărei lucrări, iar pe 27 noiembrie este anunţat
câştigătorul marelui premiu de 10.000 de euro. Iată motivarea participării mele
la ediţia din acest an:
Nu ştiu să scriu
vorbe frumoase. Cei care m-au poftit iarăşi în juriul Premiului literar
„Augustin Frăţila” s-ar fi aşteptat (sau ar fi dorit poate) să mă vadă, măcar
anul acesta, vibrând şi explicând ce şi cum cu literatura noastră contemporană,
cât e de important să fie sprijiniţi romancierii valoroşi sau de ce citim
autori români ai zilelor noastre şi cât e de bine că o facem măcar noi, că
alţii... etc. Iar cum nu-s în stare să produc asemenea argumente, teamă mi-e că
n-au să mă mai cheme şi în 2015.
Până atunci,
rămâne cum am stabilit încă din 2012, la prima ediţie a premiului. E bine că
există asemenea răsplăţi, căci de stimulente nu poate fi vorba (n-o să scrie
nimeni niciodată o carte bună doar ştiind că există un premiu la care să aspire).
E la fel de bine că judecata criticului oficial poate fi pusă la îndoială, fie
şi într-o formă limitată şi indirectă. Şi, atâta vreme cât se (mai) scriu
bloguri despre ce se (mai) citeşte, nu-i rău să fie consultaţi şi cei care le
deţin. Succes!
Site-ul premiului
poate fi accesat aici. Şi dacă interesează pe cineva, asta este postarea cu
numărul 601 fix.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu