☺☺☺ David Lodge – Schimb de dame

Dacă ar fi o piesă de teatru, Schimb de dame de David Lodge (Polirom, 2001) ar fi probabil o comedie de moravuri bulevardieră bazată pe unul din cele mai vechi mecanisme de generare a comicului, anume acel gen de substituire hazoasă care are darul de a provoca râsul, de simetrie comică dusă până la consecinţe absurde. E vorba însă de un roman, şi încă unul destul de cuminte în materie de tehnică, dar nu mai puţin savuros. Pentru cei care caută în toate povestea, aceasta e destul de simplă. Se dau doi universitari, unul englez (Philip Swallow) şi altul american (Morris Zapp) care, în virtutea unor schimburi academice, ajung să facă schimb de posturi pe durata unui semestru. Swallow va preda la Universitatea de Stat din Euphoria (desigur, un stat fictiv, dar evident o referinţă hazoasă la California), în vreme ce Zapp va face acelaşi lucru la Universitatea din Rummidge (despre care unii zic că ar fi o sosie livrescă a Birminghamului). 

Care va să sică aşa. Acţiunea începe en plein air – şi e vorba de o interpretare literală a expresiei – în cele două avioane care îi transportă pe Swallow şi, respectiv, pe Zapp, spre destinaţiile lor. Parcă de la Versetele satanice ale lui Rushdie nu mai citisem o carte care s-o ia din avion. Oricum, o bună ocazie pentru amorsarea intrigii şi pentru portretizarea eroilor, asemănători în cele mai multe privinţe: au amândoi 40 de ani, predau literatura engleză, sunt căsătoriţi (Swallow cu Hilary, Zapp cu Desiree, nevasta numărul doi, e adevărat), au cu actualele soţii câte doi copii şi tot aşa. Există şi abateri de la regula tiranică a simetriei: Swallow e un universitar mediocru, Zapp o mare autoritate în materie de Jane Austen, primul are o căsnicie insipidă şi ferită de cataclisme, cel de al doilea are o fată dintr-un mariaj anterior şi e pe cale să divorţeze de Desiree etc. Simetrie cu contraste, mai ceva ca-n Triumful talentului cu Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu.

Întâmplările se petrec în 1969, an de agitaţii studenţeşti. Inocentul Swallow va plonja în mijlocul unor conflicte flower power de tot râsul, iar mai versatul Zapp va ajunge să câştige stima noilor colegi englezi, mai lipsiţi de experienţă în ale revoltelor, pentru capacitatea lor de mediere. Are loc şi schimbul de dame din titlu, căci fiecare se cuplează, ca să spun aşa, cu soţia celuilalt (naivul Swallow apucă să aibă o scurtă aventură cu Melanie, fiica lui Zapp din prima căsătorie). Acest adevărat act de switcheroo nu dă naştere la mari suferinţe, ci mai degrabă dimpotrivă, eroii sunt cu toţii oameni ai relaxaţilor ani ’60 care nu fac din midlife crisis o tragedie. De altfel ei se vor reuni la sfârşit la New York, unde ajung cu două avioane care sunt cât pe ce să se ciocnească în aer, pentru a rezolva situaţia ca între oameni civilizaţi şi sunt discutate tot felul de soluţii moderne, inclusiv un mariaj multiplu.

Schimb de dame e una din multele satire ale mediului academic anglo-saxon. David Lodge cunoaşte, desigur, din interior sistemul englez şi taie în carne vie. Probabil cei familiarizaţi cu peisajul epocii ar putea recunoaşte oameni reali în personaje precum Hogan, şeful de catedră de la Rummidge, iar observaţia e valabilă şi pentru universitarii de peste ocean peste care dă Zapp. Unii ar putea pretinde că detectează un tratament mai favorabil aplicat universităţii americane, unde sistemul meritocratic pare să fie mai la el acasă. Cu toate acestea, aluziile la micile ranchiune între colegi şi la orgoliile lor mărunte, manierismul caraghios al belferilor, încruntarea adresată hedonismului vieţii americane ne fac să fim ceva mai rezervaţi în privinţa asta. Greu de contestat sunt comicul prezent mai peste tot, uneori altoit cu o doză consistentă de sarcasm, sau construcţia elegantă şi permanentele ruperi de ritm datorate schimbărilor de perspectivă, accelerării şi decelerării pe care le sesizăm la tot pasul. Nu zic că e marea capodoperă a secolului care s-a încheiat, dar vine vacanţa şi multă lume se poate gândi că o asemenea carte e taman ce trebuie în asemenea ocazii.