Poşta, cărţile şi americanii

C.N. Poşta Română S.A. anunţă reinstalarea restricţiei a trimiterilor poştale cu destinaţia SUA

Bucureşti, 15 decembrie 2010 – Începând cu data de 15.12.2010 se revine la restricţia privind acceptarea la prezentare a trimiterilor poştale (poşta de scrisori şi colete poştale PRIORITARE şi NEPRIORITARE sau E.M.S.) cu destinaţia S.U.A. având o greutate egală sau mai mare de 453 de grame şi este menţinută până la o dată neprecizată care urmează a fi comunicată ulterior.

Aşa arată comunicatul postat pe site-ul Poştei Române acum vreo trei săptămâni. E o prelungire a aceloraşi restricţii, introduse pe 18 noiembrie 2010, şi la care nu se renunţase vreo clipă, dar în fine. Ei şi ce, vor zice mulţi dintre noi, că doar nu ne interesează să trimitem pachete în America, ci doar să primim, că nu degeaba i-am aşteptat pe americani cu zecile de ani (a se vedea aici un articol din presă privind restricţia iniţială, însoţit de comentariile deştepte ale unor compatrioţi). Şi la urma urmei, au să se descurce americanii şi fără să le mai trimitem noi cârnaţi, brânză sau tobă, că tot riscam să le respingă Departamentul Agriculturii şi nu mai ajungeau la destinatar. În plus, după toată tevatura cu pachetele acelea suspecte trimise de prin Yemen sau din cine ştie ce cotlon adăpostitor de terorişti, e bine să fim vigilenţi, toa'şi, că nu se ştie unde pândeşte duşmanul global.

Pe cine supară decizia asta? Probabil că numărul nemulţumiţilor e infim, raportat la cel al indiferenţilor. Eu cunosc un cuplu de oameni în vârstă, cu o fiică stabilită de mulţi ani pe la New York şi care îi trimiteau acesteia, din când în când, câte un cadou naiv. De pildă, când fata şi-a luat casă i-au trimis părinţii nişte carpete şi perdele. Deh, oameni naivi şi învechiţi în concepţii. De parcă n-ar fi plină America de aşa ceva. Bine le-a făcut că le-a tăiat macaroana, ia să se termine cu coletele astea subversive.

Destul de supăraţi au fost şi o serie de inşi, români la bază şi cititori în limba română, cărora rudele şi prietenii le mai trimiteau cărţi sau reviste din patria-mumă. Gata şi cu asta, cel puţin în cea mai mare parte, căci multe tipărituri depăşesc, dacă adaugi si plicul, greutatea de una livră (453 g). Ia mai puneţi mâna şi citiţi pe internet sau luaţi-vă ebook-uri, că ne-am globalizat, ce atâtea cărţi. Că în mediul virtual cărţile româneşti, mai ales cele mai recente apariţii, sunt extrem de slab reprezentate nu mai contează.

Nu caut vinovaţi. E posibil ca aceştia să se afle în tabăra americană, nu de alta, dar n-avem noi monopolul prostiei, am lăsat destulă şi pentru alţii. Desigur, ştiind cum merg instituţiile noastre, bănuiala cade în primul rând asupra Poştei Române. Să vedem. Partea caraghioasă e că trimiterile poştale cu pricina trec de regulă prin vama românească, unde un individ ţanţos şi cu stema ţării-n piept veghează cu vigilenţă ca în colete să nu se strecoare obiecte ilicite. A interzice expedierea pachetelor echivalează cu a recunoaşte că vama e o instituţie inutilă, cel puţin în relaţiile cu SUA. Până una, alta, se vor citi ceva mai puţine cărţi româneşti în America, dar - nu-i aşa - nicio pierdere. Vorba unul clişeu al zilelor noastre: şi care-i problema?