În postarea de
săptămâna trecută am văzut cum a ieşit Matei Socor, atotputernicul şef al
Radiodifuziunii între 1949 şi 1954 din confruntarea cu basul sovietic Mark
Reizen. Dacă musafirul de la Răsărit era un adversar redutabil, colegii din
ţară nu puteau, cel puţin în teorie, să-i pună probleme potentatului comunist.
Puterile lui Socor erau „greu de imaginat” pentru oamenii zilelor noastre, iar
salariul lunar se ridica la fabuloasa sumă de 55.000 lei (salariul mediu al
vremii abia ajungea la 1.000 lei). Tot pentru comparaţie, Premiul de Stat
pentru muzică, distincţie la care jinduiau artiştii vremii, era de 50.000 lei.
Cu toate acestea,
se făcea cum se făcea şi Matei Socor nu avea parte de linişte nici măcar din
partea subalternilor, cei plătiţi mult mai prost. Iată ce scrie Octavian Lazăr
Cosma:
Matei Socor a cunoscut şi momente foarte dificile,
chiar penibile, contestându-i-se în mod direct aptitudinile dirijorale. La o
repetiţie, oboistul Constantin Iliuţă l-a înfruntat, într-un moment de
tensiune, spunându-i: „Dumneata eşti un foarte bun preşedinte, ne faci fracuri
şi ne dai salarii bune, dar eşti un dirijor prost”, după cum ne-a relatat Iosif
Conta. Evident, Matei Socor a reacţionat dur şi imediat, dându-l afară. Numai
că, după o săptămână, la insistenţele colegilor şi deoarece era un foarte bun
instrumentist, a fost reprimit.
Aşadar o poveste
cu happy end din anii 1950, lucru mai
rar. Cu toate acestea, existau situaţii în care nu se admitea nici cea mai mică
deviere de la standardele impuse prin ideologia oficială. Un asemenea caz („situaţie
dramatică”) a apărut în stagiunea 1947-1948 a Orchestrei Radio, dirijor fiind
acelaşi Socor:
Au existat şi situaţii dramatice în cadrul
activităţii orchestrei, cu repercusiuni grave. Un asemenea caz l-a constituit un
concert dirijat de Matei Socor, în care s-a cântat uvertura Prietenia
popoarelor de R. Glier, intens programată în anii perioadei staliniste. Debuta
această piesă cu un întins solo al cornului englez. Solistul, Nicolae
Mostalier, a crezut de cuviinţă să intoneze, în locul melodiei compozitorului
sovietic, crâmpeie folclorice româneşti, să improvizeze în spiritul lor, fapt
care i-a adus arestarea şi condamnarea la închisoare pentru o bună bucată de
vreme, mai exact, doi ani, după care, la eliberare, a fost reîncadrat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu