Un mic drac simpatic

Fără să fie meloman înfocat, precum ceva mai vârstnicul Anton Holban, Arşavir Acterian e totuşi un om cu bun gust şi nu e indiferent la muzică. Printre prietenii pomeniţi în prima parte a Jurnalului (1929-1945) se numără şi Virgil Gheorghiu (1903-1977), poet, dar şi muzician cu o serioasă pregătire de specialitate. Acterian îl cunoaşte în 1932 şi e bucuros să descopere în el un personaj interesant şi un prieten. Pe 25 iulie îi face o vizită, apoi amicii merg în vizită la un al treilea, muzician şi el:

În Virgil Gheorghiu am descoperit, mirat, o năvalnică pasiune. Un om furat de ispita sunetelor, prin care încearcă să se purifice, măcar provizoriu, de meschine tribulaţii şi vanităţi. Om necăjit de altfel, ca şi mine, ca şi tine, care se bucură, ori de câte ori vrea, de binefacerile muzicii. E pianist. Stăturăm de vorbă. Mi-a cântat câteva bucăţi de Chopin, descifrându-mi sensul pe alocuri. Ieşim. Peregrinăm puţin pe străzi. Apoi la Marcel Bresliska, pe care îl ştiam din liceu şi care, îmi spune Virgil, compune muzică. Într-un mediu burghez, cu vagi dispoziţii muzicale - întocmai ca şi mine - s-a purtat ca un mic drac simpatic. E compozitor. A cântat un ciclu de lieduri (pian si voce, autorul). Ceva obsedant, ca o muzică de ceaţă sufletească, grea, tulburătoare . V. Gh., un cunoscător de artă, încântat. M.B. e foarte sociabil, deşi se crede sălbatic. E prea plin de el însuşi, prea încrezut, fără ca totuşi să fie închis în el. Nu e un Beethoven ursuz, stângaci şi sălbatic; nici pe departe.

Personajul cu adevărat interesant este micul drac simpatic. Acesta făcuse studii de drept, dar şi de muzică (cursuri cu Vincent d’Indy la Paris). S-a dedicat însă literaturii. După preluarea puterii de către comunişti, a devenit unul din potentaţii culturali ai vremii şi un poet proletcultist intrat în canonul oficial, sub pseudonimul mult mai corect politic de (Marcel) Breslaşu (1902-1966). În imagine, preluată din controversata Istorie a literaturii române de azi pe mâine a lui Marian Popa, Breslaşu apare în mijlocul actorilor. Între 1948 şi 1953 ocupase poziţii de frunte în învăţământul artistic, fiind chiar rector al Institutului de Artă.