Şi exemplul cel mai sănătos trebuie luat din marele tezaur de experienţă pe care îl reprezintă modul cum a fost rezolvată problema în Uniunea Sovietică. De la literatura fantastică a lui Lev Kassil[1] şi Efremov[2] (dar o literatură care cultivă curiozitatea ştiinţifică a tânărului) şi până la romanele de luptă a tineretului pentru lumea nouă ale lui Ostrovski[3], Kataev[4] şi mai ales Aleksandr Fadeev[5], literatura sovietică oferă o întreagă gamă de realizări din care se pot desprinde atâtea învăţăminte.
Dându-şi probabil seama că apelul la modelul vecinului de la răsărit şi imitarea acestuia sau traducerile de cărţi sovietice nu reprezintă o modalitate prea atractivă de atragere a cititorului, Mihail Cosma recurge, în ultima parte a articolului, la îndemnul adresat scriitorilor de a scrie o literatură originală. Stilul, cu ample interogaţii retorice şi cu o reînnoită violenţă de limbaj la adresa „literaturii otrăvite” a Americii, nu poate ascunde limitele tematice impuse scrierilor aşteptate de la autorii autohtoni:
Dar ţara noastră oare nu oferă destule teme care i-ar putea inspira pe scriitorii noştri pentru crearea unei literaturi de tineret? Câte subiecte nu ar putea lua locul acelei otrăvite literaturi poliţiste care ne venea din continentul crimelor, al celei mai crunte exploatări, al desfrâului? Greutăţile din lupta ilegală a tineretului comunist de la noi sau munca eroică a tinerilor care măresc producţia în fabricile de astăzi sau biografia romanţată a fiului de muncitor care a ajuns student, povestea anticipativă a unei Românii industrializate, toate acestea sunt numai câteva pilde culese la întâmplare.
Numai „la întâmplare” nu erau culese pildele de mai sus, căci temele enumerate făceau parte din inventarul canonic al realismului socialist, cu particularitatea că era necesar ca ele să fie instanţiate în mod adecvat spre a se adresa tineretului. Subiectele reprezentau de altfel şi o submulţime a temelor literaturii sovietice pentru tineret. Din îndemn lipsea, în mod notoriu, lupta împotriva invadatorilor hitlerişti, bogat ilustrată în literatura sovietică omologă, căci, după cum se ştia, dar nu era prea convenabil de amintit, România fusese aliata Germaniei o bună parte a războiului. Lipsea în cea mai mare parte şi tema luptei partizanilor împotriva fasciştilor, căci ea nu avusese tradiţii prea bogate la noi[6]. Indiferent de relativa specificitate a temelor care se cereau ilustrate, esenţială rămânea, în viziunea autorului articolului, punerea bazelor „noii” literaturi pentru tineret:
În urma cuceririlor revoluţionare ale clasei muncitoare de la noi, a marilor reforme iniţiate de Partidul Muncitoresc Român, nenumărate sunt posibilităţile care s-au deschis pentru dezvoltarea unei culturi noi, creându-se condiţii deosebite şi pentru făurirea unei noi literaturi pentru tineret. De aceea, dacă actualitatea cere ca scriitorii noştri, pe lângă celelalte sarcini care le stau în faţă, să ia în considerare şi problema creării unei literaturi de tineret, aceeaşi actualitate permite celor ce se apleacă alături de noi cu îngrijorare asupra unor situaţii de astăzi să aibă o infinită încredere.
Desenul reprodus în postarea de azi, realizat de Eugen Taru, a apărut în Contemporanul din 2 iulie 1948.
[1] Lev Kassil (1905-1970), autor sovietic de cărţi
pentru tineret, tradus şi la noi în anii 1948-1955. Vizita lui în România,
efectuată în anul 1955, a fost reflectată abundent în presa centrală (Scânteia din 9, 11 şi 12 octombrie 1955,
Gazeta literară din 13 octombrie 1955
etc.) Strada mezinului, roman scris
împreună cu Max Polianovski, apărut în traducere română la Editura tineretului
în 1952, s-a bucurat de o recezie în Scânteia
din 18 ianuarie 1953, fiind menţionat elogios ori de câte ori venea vorba de
literatura sovietică pentru copii şi tineret.
[2] Ivan Antonovici Efremov (1907-1972), autor
sovietic de cărţi ştiinţifico-fantastice pentru tineret. Numeroase din romanele
şi povestirile sale au fost traduse în limba română, mai ales în anii 1950-1960
(Atolul Fakaofo, colecţia Povestiri
ştiinţifico-fantastice a revistei Ştiinţă şi tehnică, 1957), Lacul duhurilor de munte, colecţia
Cutezătorii a Editurii tineretului (1960), Opere alese, vol. I-II (Editura
tineretului, 1965-1966) şi, mai ales, Nebuloasa
din Andromeda (colecţia Povestiri ştiinţifico-fantastice a revistei Ştiinţă
şi tehnică, 1966).
[3] Nikolai Ostrovski (1904-1936), autor al romanului
Aşa s-a călit oţelul, apărut încă din
1945 la Cartea Rusă.
[4] Valentin Kataev (1897-1986), romancier sovietic,
cunoscut la noi în epocă prin O zi de
odihnă (Editura de Stat, 1948), O
pânză în depărtare (Cartea Rusă, 1949), Fiul
regimentului (Editura tineretului, 1949) etc.
[5] Alexandr Fadeev (1901-1956), prozator sovietic,
figură proeminentă a literaturii sovietice din epocă, cunoscut prin rolul său
de frunte în propagarea realismului socialist. Tânăra gardă, cel mai cunoscut roman al său, apărut în 1945, are ca
temă lupta tinerilor partizani împotriva invadatorilor nazişti, cunoaşte mai
multe ediţii în limba română între 1949 şi 1963. Fragmente din roman, într-o
traducere nesemnată, apăruseră în Scânteia
nr. 959 din 27 octombrie 1947.
[6] Editura tineretului publică totuşi, în acelaşi
an, biografia Filimon Sârbu de Petre Iosif. Sârbu fusese un tânăr muncitor
executat în 1941, la vârsta de 25 de ani, pentru acţiuni de sabotaj împotriva
armatei germane. Intenţia autorului nu fusese totuşi să scrie o lucrare de
ficţiune, chiar dacă faptele relatate nu erau neapărat conforme cu adevărul
istoric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu