Sfredeluş

Longevivul Demostene Botez (1883-1973), om din vechea lume burgheză, vechi colaborator al Vieţii Româneşti şi poet luat în seamă de critică, nu pare să fi făcut o mare dramă din convertirea la realismul socialist. El este creatorul personajului Sfredeluş (din cartea de versuri cu același nume, bogat ilustrată, apărută la Editura Tineretului în 1964). Poezia introductivă a volumului îi face portretul somatic: Sfredeluş e-un băieţel,/Ca şi tine, mititel./Are nasul mic, turtit,/Părul creţ şi ciufulit,/Ochii vii de veveriţă/Şi pe-obraz o aluniţă. E un copil sociabil – nu erau vremuri propice eroilor cu probleme de integrare – şi un lider de opinie (El nu-i singur niciodată/Împrejurul lui stau roată,/Bucuroşi, ceilalţi copii). E în grija bunicii: Sfredeluş are-o bunică/Stă acasă singurică,/Fiindcă e bătrână-acuş/Şi cu ea stă Sfredeluş (Sfredeluş şi bunica). Asta nu însemnă că Sfredeluş ar fi, Doamne păzeşte, orfan. Părinţii lui sunt, desigur, muncitori în fabrică (Dimineaţa, tata/Cel întâi e gata/Şi se-mbracă-n grabă/Să meargă la treabă,/Că sirena sună) în vreme ce băiatul merge la cămin (Azi începe săptămâna). Poeziile din segmentul central al cărţii relatează episoade din viaţa la cămin. Redau o parte din versurile din La cămin, unde se vede că orice pădure îşi are uscăturile ei, chiar dacă uneori sunt foarte tinere:

 

Să vă povestesc puţin

Despre viaţa la cămin:

 

Dimineaţa, cum se scoală,

Merg copiii de se spală,

Doar Matei că-i lenevos

Doarme dus cu faţa-n jos.

Radu-l trage de picioare

Dar el sforăie mai tare.

Iar târziu, când s-a sculat,

Tot el umblă bosumflat. [...]

 

Doar Matei, pitit pe jos,

Şi-a pus ghetele pe dos:

Pe cel drept ghetuţa stângă...

Şi a început să plângă.

Dar l-ajută cu răbdare

Sfredeluş, că e mai mare.
 

 

Vor urma şi alte momente ale zilei (Masa la cămin), dar ceea ce contează, activitatea cu adevărat importantă, e jocul de-a uzina electrică pe care o construiesc copiii: De trei ceasuri în grădină/Fac băieţii o uzină./Sfredeluş, pe un carton,/Trage linii c-un creion./Desenează, colorează/Planu-i gata la amiază./Cară apoi împreună,/Într-un ceas cât într-o lună:/Piatră şi nisip, şi var,/Apă multă-ntr-un pahar,/Cutiuţe cu prundiş/Tablă pentru-acoperiş/Şi chibrituri, cherestea,/Trasă toată la rindea (Uzina). Nu e singura ispravă a micilor fruntaşi în producţie, căci aceştia fabrică şi un tren, sub îndrumarea lui Sfredeluş, care e inginer (Trenul).
 

 

 

După atâta muncă, foarte tinerii lucrători au parte de o vacanţă în colonie (termen azi desuet, folosit pentru taberele pentru copiii oamenilor muncii). Drumul spre colonie, parcurs cu un tren de data asta adevărat, prilejuieşte un incident caragialesc al cărui protagonist e acelaşi Matei, care se înghesuie „Cu boneta lui albastră/Şi se-apleacă pe fereastră./O crenguţă face „Hap”/Şi i-o smulge de pe cap”. Vor urma câteva întâmplări cu animale, de vacanţă, mai relaxate în absenţa producţiei din uzină (relatate în Crocodilul, în realitate o biată şopârlă care îl sperie pe bietul Matei, Cârtiţă, fă-mi un tunel sau Melcul curier). Ultimele două poezii al ciclului (Cu săniuţa şi Iarna) sunt notaţii de sezon, oarecum pe linia Otiliei Cazimir, colaboratoare şi ea la vechea Viaţă românească.  Alături de Ciopârţilă al lui Tiberiu Utan, Sfredeluş-ul lui Demostene Botez e unul din eroii propuşi copiilor de scriitorii noştri atenţi la comandamentele ideologice ale epocii.

 

 

 

Informaţiile despre Demostene Botez sunt luate din Istoria literaturii române contemporane (1941-2000) de Alex. Ştefănescu. Cartea este ilustrată de György Mihail.