Wagner, laconicul eschilian

Ar fi oarecum nedrept ca în anul Verdi-Wagner să nu ne amintim de muzicologul englez Deryck Cooke (1919-1976), autorul unor importante lucrări despre Mahler, Wagner şi Beethoven. Marea operă a vieţii sale ar fi trebuit să fie I Saw the World End: A Study of Wagner’s Ring, lucrare de mare amploare, proiectată ca studiu (practic) exhaustiv al Tetralogiei. Din păcate, moartea prematură a lui Cooke în 1976 a lăsat această carte extraordinară neterminată, mai bine zis, abia începută, căci primul volum, apărut postum în 1979, abia dacă acoperă chestiunile legate de text şi structură dramatică.

Am ales pentru postarea de azi un pasaj care face parte din discuţia consacrată structurii dramatice a Ring-ului. Sunt îndeobşte cunoscute apropierile dintre tipologia şi comportamentul personajelor din mitologia greacă şi ale celor wagneriene, iar Wagner a fost ridiculizat pentru „pretenţia de a cunoaşte limba greacă şi, în particular, pentru pretenţia de a dispune de o cunoaştere amănunţită a Orestiei lui Eschil”. Cu toate acestea, arată Cooke, Wagner are în comun cu tragicul grec capacitatea extraordinară de a evidenţia evenimentele decisive şi de a-şi construi drama pe un eşafodaj alcătuit din puţine elemente cu adevărat importante:

Agamemnon. I. Agamemnon se întoarce din războiul troian. II. Este ucis de Clitemnestra, soţia lui.

Choeforele. I. Oreste, fiul lui Agamemnon şi al Clitemnestrei, se întoarce din exil. II. El îi ucide pe Clitemnestra şi pe noul ei soţ, Egist.

Eumenidele. I. Oreste, hăituit de Furii, se refugiază în templul lui Apollo din Atena. II. El este judecat şi achitat (iar lucrarea se încheie cu procesiunea panatenaică).

Numai şase evenimente în şase mari subdiviziuni! Restul îl reprezintă relatarea unor evenimente anterioare, caracterizări, comentarii, motivaţii, conţinut social, psihologic şi metaforic, toate desigur exprimate printr-o mare creaţie poetică. Dacă schiţăm acum principalele subdiviziuni ale Tetralogiei lui Wagner, ne trebuie ceva mai mult spaţiu, din cauza mai marii lungimi şi complexităţi a lucrării, dar rezultatul este în esenţă eschilian:

Das Rheingold. I. Alberich fură aurul Rinului. II. Fasolt şi Fafner o iau ostatică pe Freia. III. Wotan şi Loge îl iau prizonier pe Alberich. IV. (a) Wotan îi fură lui Alberich inelul; (b) cu care îi plăteşte pe Fasolt şi Fafner; (c) Fafner îl omoară pe Fasolt pentru inel.

Die Walküre. I. (a) Siegmund şi Sieglinde se îndrăgostesc unul de celălalt; (b) Siegmund smulge sabia din trunchiul copacului. II. (a) Wotan rupe sabia lui Siegmund cu lancea lui; (b) Wotan îl ucide pe Hunding. III. (a) Brünnhilde o salvează pe Sieglinde; (b) Wotan o pedepseşte pe Brünnhilde cufundând-o într-un somn fermecat.

Siegfried. I. Siegfried reface sabia ruptă a tatălui său. II. (a) El îl omoară pe balaurul Fafner; (b) îl omoară pe Mime. III. (a) El rupe cu sabia lui lancea lui Wotan; (b) o trezeşte pe Brünnhilde.

Götterdämmerung. Preludiu. (a) Se rupe firul soartei tors de Norne; (b) Siegfried pornește în căutare de noi aventuri. I. (a) El este înşelat de licoarea lui Hagen s-o uite pe  Brünnhilde şi să se îndrăgostească de Gutrune; (b) o câştigă pe Brünnhilde pentru Gunther. II. Are loc o dublă căsătorie - între Siegfried şi Gutrune şi Gunther şi Brünnhilde. III. (a) Hagen îl ucide pe Siegfried; (b) îl ucide pe Gunther; (c) Brünnhilde se aruncă în rugul lui Siegfried; (d) fiicele Rinului cer aurul înapoi; (e) Hagen se îneacă; (f) Walhalla şi zeii pier în foc.

Într-adevăr, acestea sunt evenimentele importante, relativ puţine pentru circa 16 ore de muzică, motiv pentru care Wagner a fost şi criticat, reproșându-i-se numeroasele repetiţii şi divagaţii ale textului. Noroc cu muzica.

Pasajele din cartea lui Deryck Cooke au fost traduse de mine. Imaginea, reprezentând un portret al lui Cooke la pian, este luată de pe pagina Universităţii din Cambridge, unde a studiat muzicianul (aici).