Pe data de 17
ianuarie 1948, Matei Socor, eroul a două din postările ultimelor săptămâni
(vezi aici şi aici), dirijează un concert al Orchestrei Radio cu următorul
program (Octavian Lazăr Cosma, Simfonicele Radiodifuziunii Române):
L. van Beethoven
- Simfonia nr. 3
A. Mendelsohn - Imnuri închinate Republicii Populare Române
E. Roman - Imnuri închinate Republicii Populare Române
S. Nadler - Imnuri închinate Republicii Populare Române
D. D. Botez - Imnuri închinate Republicii Populare Române
M. Socor - Imnuri închinate Republicii Populare Române
A. Borodin - Prinţul Igor. Dansuri polovţiene
Harnici
compozitori mai aveam! Abia dacă trecuseră două săptămâni de la proclamarea, pe
genunchi, a republicii, şi ei apucaseră să-i scrie imnuri. În realitate motivul
programării atâtor osanale republicane era altul. Noul stat nu avea imn şi trebuia
să i se confecţioneze repede unul.
Ca să ne lămurim,
să citim ce scrie Dorin-Liviu Bîtfoi în documentata lui carte Aşa s-a născut omul nou:
O miză deosebită o reprezintă compunerea unui nou
imn, un imn al R.P.R. La 4 ianuarie 1948, imediat după abdicarea monarhului,
imnul Zdrobite cătuşe, cu muzica lui Matei Socor şi versurile lui Aurel
Baranga, a înlocuit imnul vechi de 63 de ani, Trăiască regele (pe muzica lui
Eduard Hübsch şi versurile lui Vasile Alecsandri).
Aşadar la data
concertului Matei Socor era deja fericitul câştigător al potului cel mare, căci
onoarea de a fi compus muzica noului imn îl plasa pe muzician în sferele cele
mai înalte ale puterii. Gloria lui Socor a fost însă curând ameninţată, căci:
Chestiunea imnului este resuscitată patru ani mai
târziu şi interesează la cel mai înalt nivel, aşa încât în ziua de 29 decembrie
1952, Biroul Politic al C.C. al P.M.R. ascultă imnurile propuse de Radu Palade,
Dragoş Alexandrescu, Vasile Popovici, Ioan Chirescu, precum şi două imnuri ale
lui Matei Socor, ultimul fiind ascultat de două ori. Tovarăşul Bunin, consilier
sovietic, este primul care îşi dă cu părerea şi trasează sarcini. Chivu Stoica
şi Leonte Răutu au impresia că imnul lui Socor, despre care discută toţi,
aminteşte la final de imnul regal. Situaţia e sintetizată de Nicolae
Popescu-Doreanu, ministrul Învăţământului: „Parcă unde se spune «populară
română» aduce a «coroana română». Şi Constanţa Crăciun, membru al Prezidiului
Marii Adunări Naţionale, e de acord cu această impresie (şi chiar şi lui Petre
Pandrea i se va părea peste ani că imnul R.P.R. seamănă cu imnul regal; în
plus, acest spirit caustic află asemănări şi cu imnul Republicii Democrate
Coreene, şi cu Internaţionala şi cu Horst Wessel Lied, imnul nazist).
Cu toate astea, steaua lui Socor nu apune. În aceeaşi şedinţă, Gheorghe Gheorghiu-Dej „propune ca sursă de inspiraţie imnul sovietic”, care „e foarte frumos”. „La 22 august 1953, printr-un decret special al Prezidiului M.A.N., intră în vigoare noul imn, Te slăvim, Românie!, cu muzica lui Matei Socor şi pe versurile poeţilor Eugen Frunză şi Dan Deşliu.” Matei Socor era, în ciuda unor bătălii pierdute, un învingător pe termen lung.
Aceasta este
postarea cu numărul 500 de pe acest blog. Nu ştiu dacă e mult sau puţin şi nici
câtă vreme voi continua să scriu blogul.
3 comentarii:
"şi nici câtă vreme voi continua să scriu blogul."
Scrie, scrie pentru ca scrii bine!
Multumiri!
"Te slavim Romanie" mi s-a parut mereu ca suna mai rusesc decat "Zdrobite catuse". Deci chiar a fost o directiva sa sune asa... :)
@ Lilick
Niciodata nu stii cui cum ii suna si in ce bucluc poti sa intri :)
Trimiteți un comentariu