S-a stins din viaţă, prematur şi după o suferinţă nedreaptă, Anton Marin (1960-2012), un romancier extrem de înzestrat. A fost din păcate prea puţin cunoscut cititorilor, editorii au fost zgârciţi cu el, iar critica l-a ignorat cu desăvârşire. În cei aproape cinci ani de existenţă a acestui blog am avut ocazia să scriu despre mai multe din cărţile acestui autor:
A mai publicat un roman intitulat Ce nu arde, putrezeşte şi a lăsat cel puţin alte două romane în manuscris (Fericitul Titus, Călătoriile lui Pamfilie).
Am preluat şi un text consacrat greutăţilor de care se loveşte scriitorul român (aici).
Mai mare poate decât pierderea suferită de rudele şi prietenii dispărutului este cea a literaturii noastre. Lumea literară de la noi a fost (a câta oară?) incapabilă să preţuiască o personalitate al cărei talent n-a fost egalat decât poate de discreţia şi buna-cuviinţă cu care s-a manifestat. Un link la blogul celui dispărut poate fi găsit aici.
Un comentariu:
D-zeu sa-l odihneasca!
Dinu D. Nica
Trimiteți un comentariu